Ion Racoviță Cehan

 

Mihai Vodă Racoviţă a domnit de trei ori în Moldova (1703-1705, 1707-1709, 1715-1726)  şi de două ori în Valahia (1730-1731, 1741-1744). A fost căsătorit cu Safta Cantemir.

Ştefan Vodă Racoviţă a domnit  în Ţara Românească, între 5 februarie 1764 și 12 august 1765. A fost căsătorit cu Teodora C. Ipsilanti şi i-a avut ca urmaşi pe Mihai Racoviţă (Paharnic 1782, Mare Spătar 1783, căsătorit cu Maria N. Suţu), pe Constantin Racoviţă (Comis 1783, Mare Comis 1786) şi pe Ana Racoviţă (căsătorită cu Scarlat Alex. Mavrocordat, Mare Logofăt al Patriarhiei de la Constantinopol în 1786).

Mihai (Mihăiţă) Racoviţă, fiul lui Mihai Vodă Racoviţă, frate cu Constantin şi Ştefan, a fiica lui Constantin Vodă Cantemir şi soră cu Antioh Vodă Cantemir şi cu Dimitrie Vodă Cantemir.

Constantin Vodă Racoviţă a domnit de două ori în Moldova (31 august 1749 – 3 iulie 1753 și 29 februarie 1756 – 9 martie 1757) şi de două ori în Ţara Românească (3 iulie 1753 – 29 februarie 1756 și 9 martie 1763 – 27 ianuarie 1764). A fost căsătorit cu Sultana Gh. Sulgearoglu și nu a avut urmaşi.

refuzat în anul 1770 scaunul Moldovei oferit de Marele Vizir. În octombrie 1770 a murit de ciumă, în lagăr, la Constantinopol.

Anastasia Racoviţă, soră cu Constantin Vodă Racoviţă şi cu Ştefan Vodă Racoviţă, se căsătoreşte, la Constantinopol, în anul 1738, cu Scarlat Vodă Ghika.  

Ramura princiară a familiei Racoviţă a continuat prin Mihai Racoviţă, fiul lui Ştefan Vodă Racoviţă. Mihai Racoviţă s-a căsătorit, aşa cum am mai spus, cu Maria N. Suţu, sora lui Alexandru Vodă Suţu, şi a lăsat ca urmaşi şase fii şi o fiică:

– Nicolae Racoviţă (Mare Paharnic 1792, Mare Spătar 1793, Mare Vornic 1806, Mare Logofăt 1815, căsătorit cu Sultana I. Damari);

– Constantin Racoviţă (Mare Spătar 1802, Mare Vornic 1822, Postelnic 1840);

– Alexandru Racoviţă (vom reveni la el);

– Mihai-Meletie Racoviţă (Episcop 1857);

– Ion Racoviţă (Comis 1813, Spătar 1815, Postelnic 1827);

– Grigore Racoviţă (Procuror 1836, Serdar 1838, Paharnic 1839, Clucer 1845, Postelnic 1853, Agă 1855, Preşedinte la Curtea de Casaţie 1862, căsătorit cu Cleopatra Brăiloiu). Urmaşi: Nicolae Racoviţă (doctor în drept 1865, deputat de Craiova 1866, ministru al Cultelor 1870, căsătorit cu Despa-Pepita Socolescu), Lucia Racoviţă (căsătorită cu Nicu Negri), Ion Racoviţă (căsătorit cu Elena von Donning).

– Roxanda Racoviţă (căsătorită cu Teodor Balş).

Alexandru Racoviţă (1773-1853), fiul lui Mihai Racoviţă şi al Mariei Suţu, vine în Moldova în anul 1802, de la Constantinopol, odată cu Alexandru Vodă Suţu, care-i era unchi. În anul 1818 trece în Muntenia, unde rămâne după căsătoria cu Ana (Anca) Dinicu Golescu, din anul 1820. În anul 1831 este mare clucer, apoi postelnic şi logofăt mare al Credinţei. Ocârmuitor al judeţului Dolj până în anul 1836, când pleacă la Bucureşti ca director al departamentului Dreptăţii, totodată făcând parte şi din Obşteasca Adunare. În anul 1844 devine cilen (membru) la Curtea de Comerţ. La 14 august 1845 este înaintat cilen la înaltul Divan secţia a 2-a, iar la 1 aprilie 1848 la Înalta Curte, de unde este destituit de agentul rus Duhamel, pentru că purtase la Galaţi, înaintea consulului rus, eşarfa tricoloră. În perioada renaşterii naţionale a fost un fervent partizan al ei, ţinând corespondenţă continuă cu fraţii Goleşti (cumnaţii lui), mai ales când ei erau expatriaţi. Moare în anul 1853, lăsând ca urmaşi 3 fii şi 6 fiice:

– Constantin Racoviţă (prefect şi deputat de Romanaţi, deputat al oraşului Turnu Severin, căsătorit cu Elena Warthiadi);

– Dimitrie Racoviţă (deputat de Buzău);

– Alexandru Racoviţă (căsătorit cu Elena Bengescu-Samurcaş; a avut trei copii: Gheorghe Racoviţă, Florica Racoviţă şi Alexandru Racoviţă);

– Elena Racoviţă (căsătorită cu Scarlat Filipescu);

– Felicia Racoviţă;

– Ana Racoviţă (căsătorită cu Dr. Carol Davila);

– Alexandrina Racoviţă;

– Zoe Racoviţă (căsătorită cu Effingham Grant);

– Ecaterina Racoviţă (căsătorită cu Scarlat I. Trăsnea-Greceanu).

Alexandru Racoviţă (1884-1962), fiul lui Alexandru A. Racoviţă şi al Elenei Bengescu-Samurcaş, a avut o soră, Florica, necăsătorită şi fără urmaşi, şi un frate, Gheorghe, căsătorit cu Maria Pallady, sora pictorului Theodor Pallady (au avut o fiică, Alexandra, alintată Sanda, fără urmaşi). Alexandru Racoviţă s-a născut în anul 1884, la Goleşti. Bacalaureat la Montpellier, în Franţa şi absolvent al Şcolii de Ape şi Păduri de la Nancy. Căsătorit cu Alexandrina N. Cesianu. În casa socrului său, Nicolae Şt. Cesianu, din strada C. A. Rosetti 5, în prezent Palatul Cesianu-Racoviţă, este inaugurat, la 28 noiembrie 1909, noul sediu al A.C.R. (Automobil Clubul Român), în prezenţa ASR Principele Ferdinand al României, viitorul Rege Ferdinand I. Alexandru Racoviţă a luat parte la numeroase competiţii automobilistice interne şi internaţionale, precum raliul de la Monte Carlo, în anii 1927 (ocupând locul 5) şi 1929 (locul 11). S-a înrolat voluntar în Primul Război Mondial, a fost rănit în luptele de la Bucureşti şi Oituz, a fost înaintat la gradul de sublocotenent în rezervă, în timpul războiului, şi a fost decorat cu: Medalia Bărbăţie şi Credinţă cl. I, cu ordinele Coroana României şi Steaua României cu panglică de Virtute Militară, Crucea de război franceză şi italiană. A fost medaliat la Inter-Allied Games de la Paris, în 1919. A dorit să se înroleze voluntar şi în cel de-al Doilea Război Mondial, dar a fost refuzat din cauza vârstei înaintate, 56 de ani. Ca urmaşi, a lăsat două fiice:

Elena-Felicia (căsătorită cu Barbu Pantazzi);

Alexandra (căsătorită cu Dr. Zamfir Zamfirescu).

Deşi există urmaşi pe linie feminină, ramura princiară a familiei Racoviţă/Racovitză s-a stins în anul 2005.

Leave a Reply

Your email address will not be published.