Maria Nicola Antoaneta Mihăilescu

Maria Nicola Mihăilescu (născută Zamfirescu)

 

 

 

 

Competiții automobilistice, Neculai Mihăilescu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Deşliu

Deşliu

 

Despre Genealogia Anei Aman, pag 163

“Deşliii erau o familie boierească din Ţara Românească cu câteva generaţii în ascendenţă. Numele este de origine turcească, dar să indice oare aceasta şi o obârşie etnică? În orice caz, Dumitrache Deşliu era în anul 1829 în vârstă de 45 de ani, fiind născut în Bucureşti. Fiu al armaşului Deşliu, avea micul cin de „vătaf za divan” şi locuia la Ţigăneşti, în judeţul Ilfov şi la Bucureşti. Avea moşie de zestre la Ţigăneşti58 . Armaşul Deşliu avea prenumele de „Diamandi” – care îndepărtează ideea unei origini turceşti şi o aduce în atenţie pe aceea a uneia greceşti – şi era frate cu clucerul Iordache Deşliu. Soţia lui Diamandi Deşliu – fost de asemenea vameş – care i-a adus ca zestre moşia Şoimu din judeţul Teleorman, era fiica pitarului Sandu şi a Mariei, amândoi fără nume de familie precizat59. La Lunguleţu, în judeţul Dâmboviţa, există o biserică ctitorită în 1822 de către clucerul Iordache (Gheorghe) Deşliu, împreună cu soţia sa Ana şi fiicele Maria și Elena60.

 

58 Catagrafie oficială de toţi boerii Ţării Româneşti la 1829, publicată de Ioan C. Filitti, p. 20.

59 Ioan C. Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, p. l79. Pentru legătura de rudenie dintre Diamandi şi Iordache Deşliu, vezi în special actul nr. 576, din 1 august 1797.

60 Fişă de Alexandru V. Perietzianu-Buzău, alcătuită după o informaţie dată de istoricul Paul Cernovodeanu.”

 

Biserica Sf. Gheorghe, situată în Cotul Morii. Aceasta este o biserică de zid construita în 1822 de soții Ana și Iordache Deșliu pe moșia acestora. Monografia comunei Lunguletu

 

 

Costache Deșliu – Arhivele Naționale Buzău

 

Flori Jianu

Eliza Politimos [născută Deșliu, fiica lui Costache și a Anghelinei(născută
Filitti)] soția lui Constantin G. Politimos

 

 

 

Mihalescu

 

Dan Cernovodeanu, pag. 330

 

 

 

Mihalescu/Mihălescu 

 

Familie boer. din Țara Românească, numită după moșia Mihălești din Ilfov. Scarlat, mare logofăt (1767-1830) – Dicționar Istoric, Arheologic și Geografic al României, pagina 333, O. G. Lecca, Editura “Universul” S. A., 1937

Iancu Scarlat Mihalescu (1804-1867) căsătorit cu Maria Deșliu. Au avut patru fiice : Ecaterina (1828-1873) căsătorită cu Constantin Mihail Sutzu, Maria (1832-1912) căsătorită cu Teodor Casimir/Cazimir, Constanta (1839-1913) căsătorită cu Efrem Ghermani și Alexandrina (1837-1909) căsătorită cu Dumitru Florescu.

 

 

 

Constanta Mihalescu (căsătorită Ghermani)

 

 

Maria Mihalescu (casatorita Casimir/Cazimir)

 

Ecaterina Mihalescu (căsătorită Șuțu / Sutzu / Soutzo)

 

Alexandrina Mihalescu (căsătorită Florescu)

 

 

 

 

 

 

COMISANI.RO – Biserica ortodoxă din satul Lazuri cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”

 

Istoric al Bisericii Camineasca

 

 

 

 

 

 

 

 

Stănuț Cesianu

Stănuţ Cesianu/Cezianu (,,Stănuţă”) (1820-1882), primul care adoptă acest nume, este fiul lui Dumitrache Jianu, fratele haiducului Iancu Jianu, şi al Mariei Racoviceanca. La jumătatea secolului al XIX-lea, Stănuţ şi-a schimbat numele de familie din Jianu în Cezianu, dezicându-se astfel de numele părintesc şi de unchiul său Iancu, haiducul, ale cărui fapte le-a dezavuat. Dumitrache a mai avut un fiu, pe Alecu, căsătorit cu Maria Gălăşescu, sora Sultanei Gălăşescu.

Din partea marilor proprietari ai judeţului Romanaţi, în ziua de 14 septembrie 1857, sunt aleşi ca deputaţi în Adunarea ad-hoc Stănuţă Cezianu şi Ştefan Vlădoianu, primul cu un număr de 14 voturi, iar ultimul cu 10 voturi. În anii premergători Unirii de la 1859, Stan Cezianu era vicepreşedintele Comitetului electoral din Caracal. La 1859 era serdar, ales deputat în Adunarea Electivă, mare proprietar, stăpânea moşia Jianca-Ursoaia. În perioada 27 iunie  – octombrie 1867, este preşedintele Comisiei Interimare (primar) a oraşului Caracal.

A avut o lungă activitate parlamentară. Până în martie 1875, S. Cezianu avea 3 sesiuni ca deputat de cameră. A fost prefect al judeţului Romanaţi în perioada 23 martie 1871 – 22 martie 1872. În anii 1875, 1878, 1881 şi 1882 figurează cu regularitate pe ,,Lista de persoanele în drept a fi alese la Senat”.

A fost căsătorit cu Maria (,,Mariţa”) Slătineanu (1829-1889), cu care a avut patru fii şi o fiică:

Costantin, Dimitrie, Ioan, Nicolae și Elena

Maria Cesianu (născută Slătineanu)

Stanuta Cesianu

 

 

Nicolae Cesianu

Nicolae St. Cesianu/Cezianu (1856-1914), inginer, senator, căsătorit cu Maria Florescu (1865-1940). Pe la 1902 avea, în localitatea Colanu, jud. Dâmboviţa, o fabrică de petrol. În 1911, această rafinărie a fost arendată de Nicolae I. Giuglescu. Ea va deveni Rafinăria Victoria (1911- 1948). Au avut două fiice:

Margareta (1886-1966), căsătorită, în anul 1914, cu Vasile Miclescu (1876-1925). Fără urmaşi.

Alexandrina (1884-1948), căsătorită, în anul 1909, cu principele Alexandru Racoviţă (1884-1962). Au avut două fiice: Elena Felicia Racoviţă (1910-2005), căsătorită cu Gordon Barbu Victor Pantazzi (1912-1962), cu care a avut un fiu, Michael (Mihai) Pantazzi, născut în 1940. Cea de-a doua fiică a lui Alexandru și a Alexandrinei Racoviță a fost Alexandra Racoviţă (1911-1996), căsătorită cu Dr. colonel Zamfir Zamfirescu (1904-1967), împreună cu care a avut o fiică, Maria Nicola Antoaneta (n. 1944), căsătorită la rândul ei cu Neculai Mihăilescu (1943-1985) și ulterior, în anul 1990, cu Mihail G. Ştephănescu (1923-2015), de care a divorțat în anul 2011.

Maria Nicola Antoaneta are doi copii, din prima căsătorie : Alexandru Ștefan Mihăilescu, realizatorul acestui site dedicat istoriei familiei, căsătorit cu Anca Alice(născută Moise). Au un fiu, Filip Andrei Mihăilescu. Și Ioana Elena căsătorită cu Claudiu Bria. Au un fiu, Mihai Claudiu Bria. 

Nicolae Cesianu

Nicolae Cesianu

Maria Cesianu (născută Florescu) împreună cu Alexandrina(căsătorită Racoviță) și Margareta(căsătorită Miclescu)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto Nicolae Cesianu cu nepoata lui Elena-Felicia(căsătorită Pantazzi)

 

La masă

 

Alegeri:

 

Studiu despre ameliorarea stărei sociale si economice a populaţiunei noastre rurale de Nicolae St. Cesianu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dotă

Moșia Runcu și muntele Orlea din districtul Dâmbovița, plaiul Dâmbovița, achiziționată de Alexandrina Florescu, născută Mihalescu, de la domnul Maior I. Em. Manu(căsătorit prima dată cu Sofia Suţu, fiica lui Constantin Mihail Suţu și a Ecaterinei, născută Mihalescu), în anul 1880. Proprietatea(pagina 9) făcuse parte din averea defunctului Iancu Scarlat Mihalescu.

 

Comitetul Central Sanitar

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Casa Nicolae Cesianu, în prezent Palatul Cesianu-Racoviță, sediul Artmark

Câteva completări și rectificări privind istoricul acestui imobil. Imobilul a fost inclus în proiectul Listei Monumentelor Istorice din 1992, elaborat de Direcția Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice. Nr. crt 1635, Cod LMI’92 41B1641. În anul 2000, restaurarea efectuată de către firma Pegassus Restaurări  primește premiul Ordinului Arhitecților din România. Imobilul nu este inclus în Lista Monumentelor Istorice din anul 2004. Un posibil motiv pentru excluderea imobilului din lista monumentelor istorice fiind pierderea autenticității arhitecturale în urma restaurării. Imobilul a fost construit și mobilat de Nicolae Cesianu. Pentru construcția acestui imobil a fost făcut/contractat un credit imobiliar pe o perioadă de 40 de ani. 1904-1944. Acesta este motivul pentru care la parter existau spații comerciale, pentru achitarea creditului imobiliar. Nicolae Cesianu a decedat în anul 1914. Plata creditului a fost preluată de moștenitoarele lui, Alexandrina Racoviță și Margareta Miclescu. În anul 1945 imobilul a fost rechiziționat de către ARLUS (Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică), iar ulterior, în anul 1950, imobilul a fost naționalizat. Acest imobil nu a fost construit de familia Cesianu-Racoviță. Data căsătoriei dintre Alexandrina Cesianu, fiica lui Nicolae Cesianu, și Principele Alexandru Racoviță este 4 aprilie 1909. După acest moment se poate discuta dacă a devenit sau nu palat. În acest imobil, la 28 noiembrie 1909, este inaugurat noul sediu al A.C.R. (Automobil Clubul Român), în prezența ASR Principele Ferdinand al României, viitorul Rege Ferdinand I. Se menționează în reportaj existența casei Aman, în prezent Muzeul Aman. Bunica maternă a lui Nicolae Cesianu, Maria Mihalescu, născută Deșliu, este înrudită cu mama Anei Aman, Eliza Politimos , născută Deșliu. Soacra Elizei Politimos, născută Deșliu, era Zinca Politimos, născută Butculescu. A fost sora bunicului lui Nicolae Butculescu. În anul 1939, Nicolae Butculescu, avea expoziția noului automobil Packard, aferent anului respectiv, la adresa din strada C. A. Rosetti, nr. 5(casa Cesianu, în prezent Palatul Cesianu-Racoviță). 

Despre Genealogia Anei Aman

 

 

This slideshow requires JavaScript.

 

 

This slideshow requires JavaScript.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iancu Cesianu

Ion (Iancu) St. Cesianu/Cezianu (1853-1933), căsătorit întâi cu Maria-Charlot Gaillac (1862-1886), iar apoi cu Maria Ghermani (1863-1952). A fost senator de Romanaţi între anii 1904-1907. Licenţiat în drept al Universităţii din Paris, mare jurist, proprietar la Gura Padinii. Înmormântat la Cimitirul Bellu (figura 43-16).

Din prima căsătorie a avut o fiică, Jeanne H. (1881-1972), căsătorită cu Max Emil Rinck (1875-1932). Din a doua căsătorie a avut trei copii:

– Ioan Cesianu, moare la vârsta de 14 ani;

– Ştefan Cesianu, s-a căsătorit cu Marcela Const. Slătineanu;

– Maria Cesianu, s-a căsătorit de două ori: cu Farra şi cu Ienache I.B. Cantacuzino.

Iancu Cesianu

 

 

Casa Ion(Iancu) Cesianu

Casa Ion(Iancu) Cesianu