Elena St. Cesianu/Cezianu (Lelia) (1860-1932), căsătorită cu Ion Constantin Otetelişanu (1858-1899), împreună cu care a avut doi băieţi şi o fiică: Şerban Otetelişanu (n. 1889; căsătorit cu Otilia C. Mihail), Ioan Otetelişanu (1891-1917) şi Maria Otetelişanu (1893-1903).
Casa Oteteleşanu, Strada Biserica Amzei 21, București
Dimitrie (Dumitru) St. Cesianu/Cezianu (1852-1898), căsătorit cu Elena Clara (Lala) N. Bibescu. Prefect de Romanaţi (1888-1889), director general al Poştelor (17 octombrie 1892 – 16 octombrie 1895).
Fiul lor, Petre Demetru Ștefan, mort la Paris, în 1899, la patru ani și jumătate.
Fiica lor, Nicola (Colette) (1891-1968) a fost soţia principelui Mihai Constantin Basarab Brâncoveanu (1875-1967), cu care a avut 5 copii: Mihai (1921-1943), George (1922-1944), Matei (1913-2002; căsătorit cu Elena Arion), Constantin (1920-1983; căsătorit cu Marina Ştirbey) şi Elisabeta (1932-2008).
Primii doi au murit pe front, ceilalţi au părăsit ţara din cauza represiunii comuniste.
Casa Cesianu, Calea Victoriei nr. 174 , București
CESIANU, DUMITRU (1852-1898)
11995. ~ Discursul Domnului Dumitru Cezianu rostit la Cameră în diua de 30 Maiu 1891. Scrisoarea adresată diarului Timpul la 1 Noembre, 1895. Bucuresci (Stab. grafic I. V. Socecu), 1895. (19,5 x 12,5). 31 p. (I 411490)
Scrisoarea, adresată ziarului Timpul, arată realizările Administraţiei Poştelor şi Telegrafelor în epoca în care director general a fost D. Cezianu.
11996. ~ Fabrica de zahăr şi rafinerie de la Chitila. Memoriu asupra fabricilor de zahăr în general şi în special asupra fabricei de zahăr şi rafinerie de la Chitila. [Bucureşti, 1893]. (35,5 x 22,5). 10 f. mss., 7 f. tab. litografiate. (III 85785)
Descriere după titlul de la începutul: textului. Autorul, la finalul textului.
11997. ~ Folósele şi necesitatea introducerei culturii sfeclei şi a industriei zaharine în România: de Dumitru Cesianu, Inginer de arte şi manufacturi. Bucuresci (Stab. Grafic I. V. Socecu), 1895. (26 x 21). 45[-47] p., 1 f. pl. (II 81428)
11998. ~ Tratat practic asupra culturei sfeclei de zahăr întocmit în vederea pământurilor din România de Un agronom al Fabricei de zahăr de la Chitila [=Cesianu?]. Bucuresci (Stab. Grafic I. V. Socecu), 1896. (24,5 x 16,5). 31 p. (II 394302)
Constantin St. Cesianu/Cezianu (1847–1913), căsătorit cu Maria Brăiloiu, deţinea în 1906, la Băleasa-Romanaţi, o moşie în suprafaţă de 350 de hectare, pe care o dădea în arendă, în timp ce la Racoviţa avea 125 ha. Au avut patru copii:
– Ştefan (Plauţius) Cesianu s-a căsătorit de două ori. Prima căsătorie a fost cu Maria Ghika, iar a doua cu D. Negulescu. A avut doi copii: Despina (căsătorită cu Mircea Solacolu-Troian, divorţată şi recăsătorită) şi Constantin-Dichi (căsătorit cu Ioana Cesianu). Constantin a scris cartea Salvat din infern.
– Gheorghe Cesianu (1882-1966) s-a căsătorit de două ori: prima dată cu Elisa Băicoianu, iar a doua oară cu Alexandrina Krupenski. A avut doi copii: Domnica (căsătorită Gerota) şi Radu.
– Constantin (Dinu) Cesianu s-a căsătorit cu Maria Filipescu. A avut doi copii: Costandina (Dina; căsătorită cu Radu Tasacovici) şi Ioana (căsătorită cu Constantin).
– Maria Cesianu, căsătorită cu Ionel (Nonel) Arion.
Mihai Vodă Racoviţă a domnit de trei ori în Moldova (1703-1705, 1707-1709, 1715-1726) şi de două ori în Valahia (1730-1731, 1741-1744). A fost căsătorit cu Safta Cantemir.
Ştefan Vodă Racoviţă a domnit în Ţara Românească, între 5 februarie 1764 și 12 august 1765. A fost căsătorit cu Teodora C. Ipsilanti şi i-a avut ca urmaşi pe Mihai Racoviţă (Paharnic 1782, Mare Spătar 1783, căsătorit cu Maria N. Suţu), pe Constantin Racoviţă (Comis 1783, Mare Comis 1786) şi pe Ana Racoviţă (căsătorită cu Scarlat Alex. Mavrocordat, Mare Logofăt al Patriarhiei de la Constantinopol în 1786).
Mihai (Mihăiţă) Racoviţă, fiul lui Mihai Vodă Racoviţă, frate cu Constantin şi Ştefan, a fiica lui Constantin Vodă Cantemir şi soră cu Antioh Vodă Cantemir şi cu Dimitrie Vodă Cantemir.
Constantin Vodă Racoviţă a domnit de două ori în Moldova (31 august 1749 – 3 iulie 1753 și 29 februarie 1756 – 9 martie 1757) şi de două ori în Ţara Românească (3 iulie 1753 – 29 februarie 1756 și 9 martie 1763 – 27 ianuarie 1764). A fost căsătorit cu Sultana Gh. Sulgearoglu și nu a avut urmaşi.
refuzat în anul 1770 scaunul Moldovei oferit de Marele Vizir. În octombrie 1770 a murit de ciumă, în lagăr, la Constantinopol.
Anastasia Racoviţă, soră cu Constantin Vodă Racoviţă şi cu Ştefan Vodă Racoviţă, se căsătoreşte, la Constantinopol, în anul 1738, cu Scarlat Vodă Ghika.
Ramura princiară a familiei Racoviţă a continuat prin Mihai Racoviţă, fiul lui Ştefan Vodă Racoviţă. Mihai Racoviţă s-a căsătorit, aşa cum am mai spus, cu Maria N. Suţu, sora lui Alexandru Vodă Suţu, şi a lăsat ca urmaşi şase fii şi o fiică:
– Nicolae Racoviţă (Mare Paharnic 1792, Mare Spătar 1793, Mare Vornic 1806, Mare Logofăt 1815, căsătorit cu Sultana I. Damari);
– Constantin Racoviţă (Mare Spătar 1802, Mare Vornic 1822, Postelnic 1840);
– Alexandru Racoviţă (vom reveni la el);
– Mihai-Meletie Racoviţă (Episcop 1857);
– Ion Racoviţă (Comis 1813, Spătar 1815, Postelnic 1827);
– Grigore Racoviţă (Procuror 1836, Serdar 1838, Paharnic 1839, Clucer 1845, Postelnic 1853, Agă 1855, Preşedinte la Curtea de Casaţie 1862, căsătorit cu Cleopatra Brăiloiu). Urmaşi: Nicolae Racoviţă (doctor în drept 1865, deputat de Craiova 1866, ministru al Cultelor 1870, căsătorit cu Despa-Pepita Socolescu), Lucia Racoviţă (căsătorită cu Nicu Negri), Ion Racoviţă (căsătorit cu Elena von Donning).
– Roxanda Racoviţă (căsătorită cu Teodor Balş).
Alexandru Racoviţă (1773-1853), fiul lui Mihai Racoviţă şi al Mariei Suţu, vine în Moldova în anul 1802, de la Constantinopol, odată cu Alexandru Vodă Suţu, care-i era unchi. În anul 1818 trece în Muntenia, unde rămâne după căsătoria cu Ana (Anca) Dinicu Golescu, din anul 1820. În anul 1831 este mare clucer, apoi postelnic şi logofăt mare al Credinţei. Ocârmuitor al judeţului Dolj până în anul 1836, când pleacă la Bucureşti ca director al departamentului Dreptăţii, totodată făcând parte şi din Obşteasca Adunare. În anul 1844 devine cilen (membru) la Curtea de Comerţ. La 14 august 1845 este înaintat cilen la înaltul Divan secţia a 2-a, iar la 1 aprilie 1848 la Înalta Curte, de unde este destituit de agentul rus Duhamel, pentru că purtase la Galaţi, înaintea consulului rus, eşarfa tricoloră. În perioada renaşterii naţionale a fost un fervent partizan al ei, ţinând corespondenţă continuă cu fraţii Goleşti (cumnaţii lui), mai ales când ei erau expatriaţi. Moare în anul 1853, lăsând ca urmaşi 3 fii şi 6 fiice:
– Constantin Racoviţă (prefect şi deputat de Romanaţi, deputat al oraşului Turnu Severin, căsătorit cu Elena Warthiadi);
– Dimitrie Racoviţă (deputat de Buzău);
– Alexandru Racoviţă (căsătorit cu Elena Bengescu-Samurcaş; a avut trei copii: Gheorghe Racoviţă, Florica Racoviţă şi Alexandru Racoviţă);
– Elena Racoviţă (căsătorită cu Scarlat Filipescu);
– Felicia Racoviţă;
– Ana Racoviţă (căsătorită cu Dr. Carol Davila);
– Alexandrina Racoviţă;
– Zoe Racoviţă (căsătorită cu Effingham Grant);
– Ecaterina Racoviţă (căsătorită cu Scarlat I. Trăsnea-Greceanu).
Alexandru Racoviţă (1884-1962), fiul lui Alexandru A. Racoviţă şi al Elenei Bengescu-Samurcaş, a avut o soră, Florica, necăsătorită şi fără urmaşi, şi un frate, Gheorghe, căsătorit cu Maria Pallady, sora pictorului Theodor Pallady (au avut o fiică, Alexandra, alintată Sanda, fără urmaşi). Alexandru Racoviţă s-a născut în anul 1884, la Goleşti. Bacalaureat la Montpellier, în Franţa şi absolvent al Şcolii de Ape şi Păduri de la Nancy. Căsătorit cu Alexandrina N. Cesianu. În casa socrului său, Nicolae Şt. Cesianu, din strada C. A. Rosetti 5, în prezent Palatul Cesianu-Racoviţă, este inaugurat, la 28 noiembrie 1909, noul sediu al A.C.R. (Automobil Clubul Român), în prezenţa ASR Principele Ferdinand al României, viitorul Rege Ferdinand I. Alexandru Racoviţă a luat parte la numeroase competiţii automobilistice interne şi internaţionale, precum raliul de la Monte Carlo, în anii 1927 (ocupând locul 5) şi 1929 (locul 11). S-a înrolat voluntar în Primul Război Mondial, a fost rănit în luptele de la Bucureşti şi Oituz, a fost înaintat la gradul de sublocotenent în rezervă, în timpul războiului, şi a fost decorat cu: Medalia Bărbăţie şi Credinţă cl. I, cu ordinele Coroana României şi Steaua României cu panglică de Virtute Militară, Crucea de război franceză şi italiană. A fost medaliat la Inter-Allied Games de la Paris, în 1919. A dorit să se înroleze voluntar şi în cel de-al Doilea Război Mondial, dar a fost refuzat din cauza vârstei înaintate, 56 de ani. Ca urmaşi, a lăsat două fiice:
– Elena-Felicia (căsătorită cu Barbu Pantazzi);
– Alexandra (căsătorită cu Dr. Zamfir Zamfirescu).
Deşi există urmaşi pe linie feminină, ramura princiară a familiei Racoviţă/Racovitză s-a stins în anul 2005.
Ne întoarcem în timp, la generaţia lui Ion (Ioniţă) Racoviţă (mort în 1688), tatăl lui Mihai Vodă Racoviţă, pentru a regăsi ramura familiei care nu a dat domnitori, dar a avut şi ea personalităţi remarcabile. Ion a avut un frate, Nicolae Racoviţă, care a avut mai mulţi urmaşi:
– Ecaterina Racoviţă (căsătorită cu Bejan Balş, mazil de Albeşti);
– Safta Racoviţă (căsătorită cu Iordachi Ruset, vornic);
– Andrei Racoviţă (Vistiernic, Postelnic);
– Ion Racoviţă (Paharnic 1687, Comis 1688, Vornic 1693, Postelnic 1699, Logofăt 1705, căsătorit cu Maria, iar apoi cu Safta).
Ion Racoviţă a avut un fiu, tot Ion Racoviţă (Jitnicer 1717, Mare Comis 1723, Mare Postelnic 1727, căsătorit cu Ileana), care a avut, la rândul lui, un singur fiu, Nicolae Racoviţă (Comis 1749, Medelnicer 1750, căsătorit cu Smaranda Donici, fiica lui Darie Donici). Nicolae Racoviţă a avut mai mulţi urmaşi:
– Constantin Racoviţă (Postelnic 1776, căsătorit cu Maria), a avut o fiică, Anastasia, măritată cu serdarul Alexandru Anastase;
– Mihai Racoviţă (Postelnic 1776, Sulger 1784, căsătorit cu Maria C. Bosie; vom reveni la el);
– Gheorghe Racoviţă (Postelnic 1770, Spătar 1795);
– Andronache Racoviţă, călugărit cu numele de Atanasie (Ierodiacon la episcopia de Roman, 1777-1795);
– Nicolae Racoviţă (Medelnicer 1781, Postelnic 1800, Clucer 1803, căsătorit cu Elena Şt. Caracaş, iar apoi cu Safta Şt. Chirică). Din prima căsătorie, a avut 3 fiice şi un fiu: Smaranda (căsătorită cu Ioniţă Cerchez/Cerkez, Pitar), Ecaterina, Anastasia (căsătorită cu Panteotu/Panteotie de la Soroca, Basarabia) şi Ion Racoviţă (Spătar 1824, Postelnic 1825 şi 1830-35, Mare Comis 1827-29 şi 1836-44, căsătorit cu Smaranda N. Alcaz). Din a doua căsătorie, Nicolae N. Racoviţă a avut un singur fiu, Gheorghe Racoviţă (Ban 1823, Agă 1825, Deputat de Vaslui 1837, căsătorit cu Maria Venier, cu care a avut o fiică, Elena măritată Cocri).
Ion N. Racoviţă, căsătorit cu Smaranda N. Alcaz, a avut 3 fii:
– Nicolae Racoviţă (Clucer 1852, Comis 1855, Prefect de Vaslui 1860, căsătorit cu Olimpia N. Duca), care a avut un fiu, Vasile Racoviţă, căsătorit cu Lucreţia Teodorescu, cu care a avut două fiice, Ema şi Lucreţia;
– Vasile Racoviţă;
– Gheorghe Racoviţă (Membru fondator al Societăţii Junimea, deputat de Vaslui 1866, căsătorit cu Eufrosina Al. Stamatopol, o talentată pianistă). A avut 3 copii: Alexandru şi Margareta, care au decedat la vârste fragede, şi Emil Racoviţă, viitorul mare savant.
Savantul, exploratorul, biologul şi speologul Emil Racoviţă (1868-1947), fondatorul biospeologiei, şi-a luat licenţa în drept la Paris, în 1889, apoi licenţa în ştiinţe la Sorbona, în 1891, şi doctoratul în ştiinţe, la Paris, în 1896. În 1897-1899 a participat la expediţia navei Belgica în Antarctica, înregistrând remarcabile rezultate ştiinţifice. A fondat şi a condus proiectul ştiinţific „Biospeologica”, a fost preşedinte al Societăţii de Speologie de la Paris (1910), a înfiinţat Institutul de Speologie de la Cluj, a fost rector al Universităţii din Cluj şi Preşedinte al Academiei Române (1926-1929). S-a căsătorit cu Hélène Boucard, cu care a avut trei fii: René Racoviţă (căsătorit cu Victoria Ionescu), Ion Racoviţă (chimist) şi Andrei Racoviţă (căsătorit cu Angela Rovinaru).
Ne întoarcem din nou pe firul genealogiei, la generaţia lui Nicolae Racoviţă, străbunicul savantului Emil Racoviţă. Acest Nicolae a avut un frate, Mihai Racoviţă, căsătorit cu Maria C. Bosie, împreună cu care a avut 3 fiice şi un fiu:
– Ruxandra Racoviţă (căsătorită cu Vârnav, serdar în Basarabia);
– Smaranda Racoviţă (căsătorită cu Alexandru Glavce, vornic în Basarabia);
– Profira Racoviţă (s-a călugărit la Mănăstirea Agapia);
– Nicolae Racoviţă (Postelnic 1807, Agă, Ispravnic 1825, căsătorit cu Profira şi ulterior cu Maria N. Vârcolici). Din prima căsătorie a avut două fiice şi trei fii: Smaranda (căsătorită cu Nicolae Bantaş şi ulterior cu Iancu Mihail), Ecaterina (căsătorită cu Vasile Moscu), Gheorghe Racoviţă (căsătorit cu Anastasia, împreună cu care a avut o fiică, Elena măritată Kogălniceanu), Ion Racoviţă (Clucer 1846, Medelnicer 1848, Paharnic 1851, Comis 1861, căsătorit cu Maria Costache Caracaş; vom reveni la el), Iacob Racoviţă (Serdar 1851 şi 1855, Comis 1857, căsătorit cu Elena Papadopol; vom reveni la el). Din a doua căsătorie a avut doi copii: Gheorghe Racoviţă (mort tânăr, într-un accident de vânătoare) şi o fiică.
Iacob N. Racoviţă (1828-1897), căsătorit cu Elena Papadopol, a avut două fiice şi doi fii:
– Natalia Racoviţă (căsătorită cu Vasile D. Dimitriu, colonel);
– Elena Racoviţă (căsătorită cu Constantin Mihăilescu, colonel);
– Constantin Racoviţă (căpitan de artilerie 1892);
– Gheorghe Racoviţă (magistrat, prefect de Tecuci, căsătorit cu Adina I. Isvoranu), care a avut un fiu, Nicolae Racoviţă, căsătorit cu Clio Cavalioti, împreună cu care a avut o fiică, Nicola, măritată cu Alexandru Potocki (au doi copii).
Ion N. Racoviţă (1826-1881), căsătorit cu Maria Caracaş, a avut patru fii şi o fiică:
– Ion Racoviţă (locotenent-colonel la Regimentul 38 Infanterie Brăila, în Primul Război Mondial a fost comandant de brigadă şi a fost rănit în luptele din Dobrogea; comandant militar al judeţului Iaşi; căsătorit cu Ghizela Kiss);
– Mihai Racoviţă (sublocotenent de artilerie 1888, în timpul Primului Război Mondial a fost colonel, pretor al Corpului 2 Armată, pretor al Armatei a 2-a, pretor pe lângă comandamentul trupelor din Chişinău şi comandant al jandarmeriei din Basarabia 1918, General 1919, Inspector general al Jandarmeriei şi Comandant al Corpului de Jandarmi 1920, deputat de Putna 1928, deputat de Ismail 1931, căsătorit cu Eufrosina A. Orăşanu). A avut doi fii: Mihai Racoviţă şi Mircea Racoviţă (căsătorit cu Marga-Alina Sculi). Inginerul de avioane Mihai M. Racoviţă (1895-1961) a fost căsătorit prima dată cu Joseta Stelian Popescu şi a doua oară cu Maria-Emanuela Romalo, împreună cu care a avut trei copii: Mihai Racoviţă (căsătorit cu Anca Ştefania Popp, a avut o fiică, Ioana), Ştefan Racovitză (născut în 1936, cunoscut jurnalist şi reprezentant al exilului românesc anticomunist; căsătorit cu Helga Zoege baroană de Manteuffel) şi Ioana Racoviţă (căsătorită cu Mihai Antonescu, a avut o fiică, Marina).
– Eugen Racoviţă (locotenent de cavalerie);
– Dimitrie Racoviţă (căsătorit cu Elena Crăiescu), a avut trei fii: Ion (căpitan de cavalerie), Gheorghe (căsătorit cu Eliza Zugrăvescu) şi Dimitrie. Dimitrie Racoviţă (sublocotenent de cavalerie) a fost căsătorit cu Elena Ciomac, împreună cu care a avut doi copii: Isabela Ileana Racoviţă (măritată cu Ciprian Bonciocat, a avut doi fii, Christian Emanuel şi Claudiu Şerban Bonciocat) şi Dimitrie Iancu Racoviţă (căsătorit cu Anca Ioana Teodoreanu, are un fiu, Dimitrie Matei Racoviţă, care are la rândul lui un fiu, Milan Mathieu Racoviţă).
– Eugenia Racoviţă (căsătorită cu Victor Bejan).
Aurel Racovitză: un descendent necunoscut al familiei domneşti sau un caz de impostură genealogică?
de Alexandru Ştefan Mihăilescu
Studiul se referă la o „dilemă genealogică” născută de o serie de publicaţii recente privitoare la familia boierească şi domnească a Racoviţeştilor.
Deşi iniţial am crezut că este vorba de un descendent necunoscut al familiei domneşti, am realizat foarte repede că nu este aşa. Voi detalia motivele pentru care cred că nu este vorba de un descendent necunoscut.
Am aflat de existenţa acestor pretinşi urmaşi ai familiei domneşti în urma publicării unui articol în ziarul Lumina. Ulterior, am intrat şi în posesia cărţii publicate la Editura Flondor, Rădăuţi-Cernăuţi, în 2007. “Generalul de brigada Aurel Racovitza” scrisa de Alexandru Cristian Racovitza si Ioana Andreea Panzar. Am observat informaţii eronate privind genealogia familiei și faptul că lipsesc actele de stare civilă care să demonstreze afirmațiile susținute în cuprinsul cărții. Primul aspect este cel legat de apariţia numelui Racoviţă în familia Cehan. “Marele Logofăt Cehan își ia și numele de Racovitză” se menționează în carte. In realitate numele de Racoviţă apare ca nume de botez şi nu ca o modificare a numelui, aşa cum se întâmplă în cazul numelui de familie Cesianu, modificat din Jianu. Ulterior, numele Racoviţă a devenit nume de familie. De asemenea, nu se menţionează că Mihalache Racoviţă, a cărui urmaşă se pretinde ramura Aurel Racovitză, a renunţat la tronul Moldovei, când i s-a oferit în anul 1770 şi menţionează greşit anul în care a fost numit Mare Dragoman al Porţii: 1773 în loc de 1769. Aspectul care m-a frapat cel mai mult a fost că nu menţionează nicăieri, ca sursă genealogică, lucrarea Generalului Racovitză-Cehan, Familia Racovitză-Cehan – Genealogie şi Istorie, Academia Română, Bucureşti, 1942(link bibliotecă, pdf-ul de jos). Arborele genealogic întocmit în baza cărții scrise de Generalul Racoviță-Cehan, Familia Racoviță – Cehan Genealogie și istoric, de Mona & Florian BUDU-GHYKA. INFO AICI
Singura sursă genealogică menţionată este cartea lui Octav-George Lecca, Familiile boiereşti române – Genealogia a 100 de case, Bucureşti, 1911. O sursă incompletă și cu erori – “Cartea este plină de erori și de aceea e necesară foarte multă prudența în consultarea ei”- Genealogii Mihai Sorin Rădulescu, Editura Albatros 1999, Pag 209
O dovadă este chiar diferența între datele furnizate în cartea lui Octav-George Lecca, “Familiile boiereşti române” și cele apărute în cartea “Generalul de brigadă Aurel Racovitză” scrisă de Alexandru Cristian Racovitză și Ioana Andreea Pânzar. În prima presupusul tată al generalului Aurel I. Racovitză figurează ca fiind căpitan de infanterie în timp ce în cealaltă carte figurează ca fiind căpitan de cavalerie. Există diferențe între infanterie și cavalerie.
“In secolul trecut (XVIII): Nicolae Iurașcu era de asemenea vel jicnicer la domnia lui Mihai Vodă Racoviță(1705), și apoi cămăraș mare…… O parte a familiei a căzut și printre boiernași. Din descendenții actuali, este: George Iurașcu mare proprietar la Bacău etc.”- Octav George Lecca – Familiile boierești române, istoric și genealogie, tipărit în anul 1899, pagina 346 – Iurașcu (Moldova). Deși este menționată funcția de vel jicnicer a lui Nicolae Iurașcu în timpul domniei lui Mihai Vodă Racoviță nu se menționează nimic despre căsătoria Adelei Iurașcu cu urmașul domnitorului Mihai Vodă Racoviță. Adela Iurascu căsătorită cu Ioan Racoviță, căpitan cavalerie, mama generalului Aurel I Racovitză (conform fragment arbore genealogic familia Racovitză-Cehan, publicat în cartea “Generalul de brigadă Aurel Racovitză” scrisă de Alexandru Cristian Racovitză și Ioana Andreea Pânzar). O altă eroare, din cartea lui Octav-George Lecca, Familiile boiereşti române – Genealogia a 100 de case, Bucureşti, 1911, este aceea că în arborele genealogic al familiei Flondor nu se regăsește Florica (căsătorită cu generalul Aurel I Racovitză), deși frații ei sunt menționați.
“Am cules materialul necesar pentru documentare din diferite lucrări ale specialiștilor în această materie, din reviste literare, istorice sau genealogice, cum și multe hrisoave de prin secolele XVII, XVIII, și XIX-lea aflate la Academia Romana, la Arhivele Statului din București și Iași, sau la Epitropia Sf. Spiridon din Iași, ajungând astfel a înjgheba și stabili – pot zice- definitiv și cu toată preciziunea genealogia și filiațiunea familiei Racoviță, care descinde din Cehan”
“Nu pot termina această scurtă prefață, fără a aduce mulțumirile mele și pe această cale d-lor I.C. Filitti(Ioan Constantin Filitti) și G. D. Florescu(George D. Florescu), reputați genealogiști, cari mi-au înlesnit prin cunoștințele lor și prin materialul ce posedau relativ la Racovițeștii din Muntenia, ducerea la bun sfârșit a acestei migăloase lucrări” – Familia Racoviță – Cehan Genealogie și istoric de General Racoviță – Cehan publicată de Academia Romana, Prefață pag. 3-4 (link bibliotecă, pdf-ul de jos)
“14 martie 2005, Malakoff. Scrisoare a lui Petre Ş.Năsturel către Mihai Sorin Rădulescu în care este vorba de cercetările destinatarului privitoare la genealogia poetului Constantin Kavafis. Sunt menţionaţi, de asemenea, bizantinologul bucureştean Emilian Popescu, precum şi familiile Flondor şi Racoviţă (aceeaşi cu neamul Racovitză-Cehan ?) cu care istoricul parizian era în relaţii de prietenie.” – dr. Mihai Sorin Rădulescu, Scrisori de la Petre Ș. Năsturel în “București. Materiale de Istorie și Muzeografie”, XXIX, 2015, Pag 238.
Atât marele bizantinolog al Franței și al exilului românesc, Petre Ş. Năsturel, Doctor Honoris Causa al Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cât și Profesorul Universitar Dr. Mihai Sorin Rădulescu, cunoșteau genealogia familiei Racoviță/Racovitză-Cehan și nu au reușit să găsească o legătură cu familia generalului Aurel I. Racovitză.
Redau un citat din articolul publicat de Dumitru Manolache în ziarul Lumina: „Familia noastră se trage din cel mai mic vlăstar domnesc, Mihalache Racovitză, Mare Dragoman la 1773, căsătorit cu o Mavrocordat. Din descendenţa lor ne tragem şi noi, inclusiv marele savant Emil Racovitză, cu care bunicul meu, generalul de cavalerie Aurel I. Racovitză, era văr de-al treilea”. Trebuie menţionat că marele savant Emil Racoviţă nu este urmaş al ramurii domneşti a familiei. Este urmaş, pe linie directă, al fratelui tatălui domnitorului Mihai Racoviţă-Cehan. De asemenea Mihai (Mihăiță) Racoviță a fost căsătorit de două ori. Se căsătorește prima dată cu Domnița Ecaterina C. Mavrocordat V.V., fără a avea copii, iar după moartea ei, a doua oară, cu Anastasia M. Roset. Din citatul de mai sus reiese necunoaşterea istoriei familiei Racovitză.
Interesant este următorul aspect. Principele Alexandru Racovitză a locuit, cu chirie, până în anul 1948, pe strada Grigore Mora, la nr. 5, Bucuresti. În articol se menţionează: „«După căsătorie, bunicul meu a plecat ca ataşat militar la Praga, iar când s-a întors, în 1930, şi-a construit casa în care ne aflăm», mărturiseşte domnul Racovitză”. Adresa casei la care se face referire în articol o regăsim în certificatul de moarte pe numele Racovitza Ioan-Aurel publicat in cartea “Generalul de Brigara Aurel Racovitză”: strada Grigore Mora, numărul 3. Trebuie să menţionez că străbunicul meu, principele Alexandru Racovitză, a intentat un proces unui domn Racovitză care era proprietarul farmaciei La Racvitz, devenită ulterior La Racovitz, La Racovitză, pentru furt de identitate/nume. A pierdut procesul, pe motiv de uzucapiune. Totuşi, procesul nu a demonstrat că persoana dată în judecată de principele Alexandru Racoviţă ar fi fost urmaşă a familiei domneşti, ci doar că are dreptul să folosească numele. Ca fapt divers, în cazul în care sunt descendenți ai celui mai mic vlăstar domnesc, Mihai (Mihăiță) Racovitză, generalul Aurel I. Racovitză ar fi fost văr tocmai cu străbunicul meu, principele Alexandru Racovitză, cel care intentase proces pentru folosirea fără drept a numelui de Racovitză. Să aibă Aurel Racovitză vreo legătură cu acel farmacist Racvitz?
Alte articole din mediul online
https://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_Racovitz%C4%83
https://www.crainou.ro/2008/10/21/recuperari-si-marturii-din-arhive/
Radu Racoviță, nepot de frate al domnitorului Mihai Racoviță, din ramura princiară figurează ca strămoș al marelui savant Emil Racoviță. Marele savant Emil Racoviță nu face parte din ramura princiară a familiei Racoviță. INFO AICI
https://austria-forum.org/af/AustriaWiki/Aurel_Racovitz%C4%83
http://musicsack.com/PersonFMTDetail.cfm?PersonPK=100077558
Ma barcarolle – pian (Studio – Mezzo, Sunet – Marius Mitrofan,, Pian – Lidia Butnaru)
Ma barcarolle – pian și vioară (Studio – Mezzo, Sunet – Marius Mitrofan, Vioara – Marius Leau, Pian – Lidia Butnaru)
Berceuse – pian (Studio – Mezzo, Sunet – Marius Mitrofan, Pian – Lidia Butnaru)
Berceuse – pian și vioară (Studio – Mezzo, Sunet – Marius Mitrofan, Vioara – Marius Leau, Pian – Lidia Butnaru)